Suntem răi

Suntem răi

pentru că bate vântul,

pentru că plouă,

pentru că e frig,

pentru că e cald,

pentru că obosim,

pentru că putem,

pentru că știm cum

şi suntem buni

doar pentru că vrem.

A mai trecut un an frumos

Din primele rânduri vreau să vă spun că am avut un an greu dar incredibil de frumos. A fost un an în care am făcut multe lucruri, un an în care am reușit să duc la bun sfârșit cele mai multe planuri de până acum. Am fost înconjurat de prieteni, de familie, de cârcotași și de colegii de serviciu, cu toții am făcut o echipă minunată. Anul 2013 a fost, pentru mine, un an perfect echilibrat din toate punctele de vedere, a fost anul în care m-am împăcat cu mine și cu cei carora le-am făcut, cu voie sau fără de voie, rău. 2013 a fost anul în care mi-am făcut cei mai mulți prieteni fără de care nu reușeam să duc la sfârșit poate nici unul din proiectele pe care mi le-am propus.
Acum, pe final de an, vreau să mulțumesc oamenilor care au crezut în proiectele propuse de mine și au participat cu trupul și sufletul la aducerea lor în starea în care sunt azi. Vreau să mulțumesc prietenilor pentru simplul fapt că există și familiei mele pentru că a fost în fiecare secundă lângă mine.

Nu uitați de sufletele voastre și ale celor de lângă voi!

Vă urez un an nou fericit, plin de iubire, sănătate și realizări!

EU, cel de azi.

Liniște

LINIȘTEA este cel mai căutat lucru de pe pământ. O căutăm în tot și în toate și o găsim doar în câteva locuri ascunsă bine. O găsim în zâmbetul iubitei, în strigătul copilului, în muzica preferată, într-un tablou de toamnă, într-un pahar cu apă, într-o seară cu cer înstelat, într-un răsărit de soare, într-o cafenea, într-un film, într-o carte.

Fiecare o caută unde crede că o găsește cel mai repede și poate de asta nu se bucură de ea.

Sssssstttt....noapte liniștită!

În fugă

Mergem spre ceva, căutam ceva, nu găsim ceva până nu așteptăm destul, nu așteptăm pentru că nu avem răbdare, de fiecare dată când încercăm să avem răbdare găsim altceva de căutat de care avem nevoie imediat.
Ne grăbim, plănuim, nu ne ținem de plan pentru că durează prea mult timp și căutăm altceva pe care avem impresia că o să-l găsim mai repede dar nu planuim îndeajuns și calea de parcus e din nou prea lungă pentru a avea răbdarea necesară să o parcurgem.

De fiecare dată e altceva și niciodată nu ne întoarcem la "vechile iubiri".

Ce ne lipsește?

Scop sau mijloc?

Suntem atât de îndrăgostiți de mijloacele pe care le folosim, pentru a ne atinge scopurile, încât le transformăm în scopuri?

Un loc în care oamenii se linistesc

Cât de simplu e să spui că mergi la o plimbare? Pentru mine e foarte simplu, e chiar banal de cele mai multe ori, dar lucrurile nu sunt atât de simple pe cum se arată la început. De ce? Pentru că după orice acțiune, noi, trebuie să avem un rezultat ca să putem lua decizia dacă repetăm acțiunea.
Plimbarea din Parcul Dendrologic de la Simeria a devenit pentru unii o obișnuință, ceva ce a rămas în programul lor din fiecare duminică. Gândidu-mă la asta și la scopul inițial al acestei acțiuni mi-am făcut timp să mă gândesc de ce o mai fac, ce beneficii îmi aduce. De duminică dimineața până duminică seara am fost fericit în fiecare minut, asta am constatat. Căutând motivele aceste fericiri am găsit prin sertarele înțepenite ale sufletului meu multe motive mici și simple, atât de mici încât le poți pierde în orice secundă.
Natura este locul în care creatorul ne-a lăsat să ne ducem traiul, este locul spre care mergem de fiecare dată când suntem obosiți, nervoși, suferinzi.
O frunză galbenă de arțar cu margini ruginii, o viață scurtă si intensă care aduce bucurie în jur. O creangă uscată pe cărare de care te împiedici de fiecare dată dar pe care nu vrei să o ferești, o lași acolo pentru a o ocoli de câte ori mergi pe acea alee. Rămane pe alee și de fiecare dată când treci pe lângă ea o privești, o simți, o admiri, te bucură. Un brad înalt care se încăpățânează să rămână verde prea mult timp și nu obosește să facă asta toamnă de toamnă. Frigul care rupe frunzele din copaci. Soarele care e mai slab ca vântul acum, nu mai reușește să te încălzească. Un fluturaș rătăcit care-și caută disperat locul unde să adoarmă. O mare de frunze de nuc pe alee. Nucile căzute din pom ascunse sub frunze pe care calci și troznesc sub talpa ta. Apa rece de izvor care-ți potolește setea. Șuieratul vântului prin crengile arborilor bătrâni. Diferențele dintre oamenii care te însoțesc la plimbare, poveștile lor, râsetele și chicotelile lor, gălăgia plăcută pe care o fac și ideile pe care ți le destăinuie, zâmbetul, mirarea și gesturile lor.
Toate astea sunt micile detalii care mă fac să revin de fiecare dată cu aceeași plăcere la plimbare. Toate aceste detalii schimbă oamenii, îi face să devină mai atenți, mai relaxați și mai veseli. Locul acesta schimbă oameni.

De ce căutăm liniştea în altă parte?
De ce nu mai căutăm fericirea în natură?

Locurile frumoase schimbă oamenii!

Avem nevoie de NOI !

Într-o seară friguroasă de toamnă, în inima Parcului Dendrologic Simeria, Syncreto ne-a încălzit sufletele cu NOI ! Ei și natura ne-au arătat că sufletele se pot hrăni cu artă. Am simțit fiecare bătaie a inimiilor care au fost acolo și fiecare mișcare a frunzelor.
A fost o seară pe care nu o pot uita.
De ce căutăm în întuneric o lumină care să ne călăuzească pașii când putem aprinde sufletele noastre ca să ne luminăm calea? Avem tot ce ne trebuie foarte aproape, nu trebuie să căutăm departe. Ne avem pe NOI!
Syncreto, natura și OAMENII au reușit să-mi spună asta.

"Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Își sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul este că nu trăiește în prezent, dar nici în viitor. Trăiește de parcă n-ar muri niciodată și apoi moare fără să fi trăit." - Dalai Lama

Vă mulțumesc că ați fost alături de inimile noastre !