luni, 14 octombrie 2013

Scop sau mijloc?

Suntem atât de îndrăgostiți de mijloacele pe care le folosim, pentru a ne atinge scopurile, încât le transformăm în scopuri?

luni, 7 octombrie 2013

Un loc în care oamenii se linistesc

Cât de simplu e să spui că mergi la o plimbare? Pentru mine e foarte simplu, e chiar banal de cele mai multe ori, dar lucrurile nu sunt atât de simple pe cum se arată la început. De ce? Pentru că după orice acțiune, noi, trebuie să avem un rezultat ca să putem lua decizia dacă repetăm acțiunea.
Plimbarea din Parcul Dendrologic de la Simeria a devenit pentru unii o obișnuință, ceva ce a rămas în programul lor din fiecare duminică. Gândidu-mă la asta și la scopul inițial al acestei acțiuni mi-am făcut timp să mă gândesc de ce o mai fac, ce beneficii îmi aduce. De duminică dimineața până duminică seara am fost fericit în fiecare minut, asta am constatat. Căutând motivele aceste fericiri am găsit prin sertarele înțepenite ale sufletului meu multe motive mici și simple, atât de mici încât le poți pierde în orice secundă.
Natura este locul în care creatorul ne-a lăsat să ne ducem traiul, este locul spre care mergem de fiecare dată când suntem obosiți, nervoși, suferinzi.
O frunză galbenă de arțar cu margini ruginii, o viață scurtă si intensă care aduce bucurie în jur. O creangă uscată pe cărare de care te împiedici de fiecare dată dar pe care nu vrei să o ferești, o lași acolo pentru a o ocoli de câte ori mergi pe acea alee. Rămane pe alee și de fiecare dată când treci pe lângă ea o privești, o simți, o admiri, te bucură. Un brad înalt care se încăpățânează să rămână verde prea mult timp și nu obosește să facă asta toamnă de toamnă. Frigul care rupe frunzele din copaci. Soarele care e mai slab ca vântul acum, nu mai reușește să te încălzească. Un fluturaș rătăcit care-și caută disperat locul unde să adoarmă. O mare de frunze de nuc pe alee. Nucile căzute din pom ascunse sub frunze pe care calci și troznesc sub talpa ta. Apa rece de izvor care-ți potolește setea. Șuieratul vântului prin crengile arborilor bătrâni. Diferențele dintre oamenii care te însoțesc la plimbare, poveștile lor, râsetele și chicotelile lor, gălăgia plăcută pe care o fac și ideile pe care ți le destăinuie, zâmbetul, mirarea și gesturile lor.
Toate astea sunt micile detalii care mă fac să revin de fiecare dată cu aceeași plăcere la plimbare. Toate aceste detalii schimbă oamenii, îi face să devină mai atenți, mai relaxați și mai veseli. Locul acesta schimbă oameni.

De ce căutăm liniştea în altă parte?
De ce nu mai căutăm fericirea în natură?

Locurile frumoase schimbă oamenii!