Dimineata plec devreme, seara ajung tarziu. Cam asta e programul meu din timpul saptamanii. Sunt sigur ca multi dintre voi fac la fel. Acum 2 ani si ceva rutina asta ma obosea foarte tare. De 2 ani si 8 luni sunt altfel. Ajung acasa si ma relaxez de cum intru pe usa. Acum, mai mult ca oricand, pot sa vin obosit acasa, am nevoie de 10-15 minute si ma relaxez.
Motivul se numeste Victor si are 2 ani si 8 luni. Este fiul meu si face minuni pentru mine si pentru toti cei de acasa. Cred ca ar putea vindeca un om de orice boala asa zisa incurabila intr-un timp foarte scurt. De fiecare data cand ma striga imi trece oboseala, imi trece foamea si nu ma mai poate supara nimeni. Atunci cand rade, nu pot sa nu fac la fel, are cel mai frumos ras din lume. Atunci cand plange, inima mi se face bucatele mici repede si se aduna la loc atunci cand se linisteste tot la fel de repede.
Intr-o seara, cand am ajuns acasa, Victor era in camera unde se joaca de obicei. Am intrat pe usa, m-a vazut si a venit la mine m-a luat de mana spunandu-mi: "tati, aiii !". Am executat ordinul fara pic de ragaz. El imi pregatise o surpiza, era vorba de un turn, "inalt, cat MO"(catelul matusii lui), facut din cuburi de burete. Era atat de bucuros ca a reusit sa puna 4 cuburi unul peste altul incat radea cu gura pana la urechi. Dupa toate laudele pe care le-a primit de la mine, a suflat peste turn si acesta a cazut. Ne-am distrat 2-3 minute pe seama caderii turnului. In fiecare zi sau seara e altceva: o masinuta, o jucarie de plus, o minge mare sau o minge mica, o carte de colorat, un creion colorat, un calut de plastic sau orice jucarie minuscula care nu are viata decat in manutele lui mici. In aceste seri iti dai seama ca orice lucru mic poate produce bucurii foarte mari. In aceste seri iti dau seama ca Octavian Paler avea dreptate cand spunea: "Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!".
Uitam sa ne bucuram de lucrurile simple, uitam sa radem, utiam sa plangem, uitam sa fim sinceri. Copiii sunt cei care ne fac sa ne aducem aminte de lucrurile simple, de viata fara ura si de plansul care ne descarca de teama, de frica si de necazuri.
Cele mai simple lucruri si cele mai sincere stari ne asigura echilibrul de care avem nevoie in aceasta viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu