Toti s-au dus

M-am nascut si am crescut intr-un oras industrial. Majoritatea oamenilor erau angajati in combinatul in jurul caruia s-a construit orasul. Viata pe atunci era linistita si fara prea multe surprize, asa erau vremurile. Desi orasul avea peste zece mii de locuitori, toti ne cunosteam. Orasul era un condominiu, era al tuturor si toti aveau grija de el asa cum puteau. Duminica, oalele cu zama de perisoare sau oalele cu sarmale circulau pe casa scarii din blocul unde locuiam de la o usa la alta, toate mirosurile erau gustoase. Vecinii de pe scara, mai putin nea Gheorghe de la parter si tanti Tanta de la doi, formau o mica familie. Astia doi erau mai toata ziua cu capsa pusa.

Clatitele de dupa masa le mancam la tanti Rica de la patru si atunci cand se simtea bine bunica lui Adi de la unu ne facea cocosei de porumb. Nu venise nici mister popcor nici lady barbecue in mica noatra tarisoara. Daca ne jucam in fata blocului, tanti Sofica, o moldoveanca mandra si rea, ne certa de pe geamul apartamentului ei, de doua camere de la parter, ca facem prea multa galagie si nu se poate odihni.

Am terminat scoala profesionala, m-am angajat in combinat si am inceput sa lucrez. Seful meu, nea Mitru, prieten bun cu tata, era un om dur care stia meserie si mai avea cativa ani pana la pensie. Cu mine era foarte dur, tata l-a rugat sa ma invete meserie. De cate ori greseam cate ceva imi spunea ca voi reusi sa fac acel lucru pe la patruzeci de ani daca mai mananc zmeura uscata(era o vorba a lui pe care nu a reusit niciodata sa o explice si nici nu-si mai aducea aminte de unde o invatase). Au trecut anii, eu am invatat sa fac multe, nea Mitru a imbatranit si a iesit la pensie dar nu inainte de a ma invata cate ceva din tainele lucrului cu oamenii. Intre timp, trimis de nea Mitru, am facut si scoala de maistri. Cand a plecat in pensie, nea Mitru mi-a lasat scularia pe mana si mi-a spus cu lacrimi in ochi: "batrane - asa ma alinta el - iti las pe maini toata viata mea, ai grija ce faci cu ea ca e scumpa si nu mai gasesti asa ceva la orice colt de strada. Eu ma duc la pensie sa va mananc si voua banii asa cum i-au mancat si altii pe ai mei, dar din cand in cand va mai vizitez sa vad daca e curat in atelier si daca toate sculele sunt la locul lor !". A plecat nea Mitru in pensie...a mai trait vreo 10 ani. A venit de multe ori pe la noi. Acolo era casa lui - asa-i placea sa spuna. Eu am ajuns sa-mi cunosc meseria mai bine decat nea Mitru. Cand sa invat si eu pe altii, au venit AMERICANII, au cumparat fabrica si de atunci...offfff...sunt pe drumuri impreuna cu toti ai mei. 47 am fost in sectie si toti eram ca fratii. Acum, mai am 5 ani pana la pensie si tot atatia de cand umblu pe drumuri fara un tel. Ma trezesc la sase jumate si merg spre combinat in fiecare zi fara sa ma gandesc ce o sa fac acolo. Ajung la poarta trei si o gasesc sudata si ruginita. Cladirea sculariei mai are doar stalpii de beton, geamurile le-au furat, sinele pe care circulau carucioarele au disparut, am mai vazut vreo doua carucioare pe langa poarta, care nu se mai pot repara. Nici macar cladirea in care era Gelu pompieru nu mai exista. Gelu pompieru a murit de inima rea cand l-au dat afara. Avea 62 de ani si se spune ca a murit din cauza ca nu stia ce e aia disponibilizare si nimeni nu s-a sinchisit sa-i explice.

Nevasta-mea a plecat la cei drepti, inainte cu 7 ani de iesirea la pensie a lui nea Mitru, cand a explodat un sac de pulbere in sectie. Au murit vreo opt femei atunci. Ai mei copii au plecat prin tari straine dupa ce au terminat scolile. Nepotii s-au nascut pe acolo si sunt fericiti si sanatosi. Am fost si eu pe acolo dar nu pot sta mult, mi-e dor de orasul asta al meu, unde am crescut, unde-i cunosc pe toti. Mi-e dor de poarta trei si de Viorica, portareasa de acolo care ne controla de cate ori ieseam pe poarta sa nu cumva sa furam ceva din combinat. S-au dus, toti, s-au dus toate...offfff...cata liniste e acum pe aici...

Eu ma plimb prin oras, e tot mai multa lume necunoscuta pe trotuare. Toti se plimba de dimineata pana seara si nu cunosc pe nimeni. Oamenii astia nu merg la combinat? Eu sunt in pensie, nu ma mai duc, dar pe ei ii vad in putere si imbracati bine, nu sunt terchea-berchea si nici nu au picioare sau maini rupte. Oare cum traiesc oamenii astia doar din plimbatul pe asfaltul nou? Ce mananca?

Apopos, ma duc sa mananc, s-a facut ora doua si inchide la cantina, dar am o prietena buna acolo si ma serveste si dupa program.
Poarta trei e incuiata, e chiar sudata. EU UNDE O SA MANANC AZI?!

SCULARIA NU MAI ESTE, A CAZUT CLADIREA! CE-I SPUN LUI NEA MITRU DACA MA INTREABA UNDE A DISPARUT?!